Dosar penal sau reglare de conturi? Cum a fost împins în instanță șeful SPPS pentru o faptă care nici nu era infracțiune
Recent, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a adoptat o hotărâre care merită cunoscută de public, pentru că dincolo de verdictul final, povestea dosarului spune mai mult despre cum se construiesc unele acuzații decât despre vinovăția reală a unei persoane.
Procurorii anticorupție au încadrat juridic dosarul ca abuz în serviciu, potrivit art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) Cod penal – o infracțiune gravă, care presupune folosirea funcției publice în interes personal și producerea unui prejudiciu semnificativ. Nu este genul de acuzație care lasă loc de interpretări ușoare: ori există intenție și prejudiciu serios, ori nu există infracțiune.
În centrul dosarului s-a aflat Martin Iaroslav, fost director al Serviciului de Protecție și Pază de Stat, numit în funcție în 2019.
Procurorii au susținut că acesta ar fi utilizat resursele instituției în interes personal – în special automobile de serviciu și alte facilități, inclusiv în deplasări peste hotare, unele realizate împreună cu familia și fără un caracter oficial. Din această perspectivă, acuzarea a conturat un prejudiciu estimat la aproximativ 23.879 lei și a cerut condamnarea inculpatului, inclusiv aplicarea unei amenzi consistente și interdicția de a ocupa funcții publice timp de 9 ani.
Pe hârtie, totul părea perfect: prejudiciu, demnitar, acuzații grave.
În realitate, exact aici începe destrămarea acestui dosar.
Pentru că, analizând faptele, instanța, în persoana magistratei Olga Bejenari nu a negat existența deplasărilor, nici utilizarea resurselor. Problema a fost alta: aceste acțiuni nu ating nivelul unei infracțiuni. Prejudiciul nu depășește pragul penal, iar faptele nu întrunesc elementele constitutive ale abuzului în serviciu, fiind cel mult de natură contravențională.
În final, soluția a fost una clară: achitare.
Motivarea instanței merge însă mai departe decât simplul verdict. Judecătorul arată, în esență, că lipsa unui prejudiciu relevant penal și absența intenției specifice transformă întreaga acuzație într-o construcție forțată. Legea penală nu poate fi aplicată doar pentru că există o situație discutabilă administrativ. Este nevoie de mai mult – de dovada clară a depășirii limitelor legale în mod intenționat.
Un detaliu care schimbă radical perspectiva asupra dosarului este faptul că însăși acuzarea a recunoscut parțial fragilitatea cazului, solicitând pentru anumite episoade încetarea procesului penal și tratarea lor ca fapte contravenționale. Cu alte cuvinte, problema era vizibilă chiar din interiorul dosarului.
Și totuși, cauza a fost trimisă în judecată ca dosar penal.
Aici apare întrebarea incomodă.
Pentru că diferența dintre contravenție și infracțiune nu este una de nuanță, ci una fundamentală. Iar atunci când această linie este ignorată, nu este doar o eroare de apreciere, ci o decizie care afectează direct viața și cariera unei persoane.
Acest caz ne prezintă tendința de a transforma situații administrative în dosare penale, în lipsa unor probe solide privind intenția și gravitatea faptei. Este un mecanism periculos, pentru că poate transforma orice funcționar într-un potențial inculpat, dacă interpretarea o cere.
Amintim că Iaroslav Martin a devenit director al SPPS pe 25 iunie 2019, în urma unui decret semnat de fostul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon. Ulterior, la 11 martie 2020, Dodon i-a conferit lui Iaroslav Martin gradul special de general-maior al SPPS.
Pe 30 decembrie 2020, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a semnat decretul prin care Iaroslav Martin a fost revocat din funcția de șef al SPPS.
Urmează examinarea cazului de către Curtea de Apel Centru, pe motiv că, ne spune intuiția și experiența, ambele părți o vor contesta.